Acasa
Legenda lui Dragobete
Legenda spune că Dragobete a fost fiul babei Dochia, o tânără deosebit de frumoasă. Aceasta ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceaţă şi ar fi lăsat-o insărcinată. Dupa 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete. La naştere, a avut 4 ursite:
-Primăvara care i-a dăruit iubirea, prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe,
-Vara care i-a dăruit dulceaţa fructelor şi căldura dragostei
-Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i inveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare,
-Iarna i-a dat o imbrăcaminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete a ajuns să fie îndrăgit şi iubit atât de femei, cât şi de bărbaţi. Se pare că, toate darurile l-au ajutat să seducă toate tinerele care îi ieşeau în cale, motiv pentru care a devenit simbolul dragostei. Totuşi, într-o zi, când deja era tânar fecior, a întâlnit un înţelept care l-a dus în munte şi l-a învaţat totul despre plante şi animale. In plus, in noaptea de 23 spre 24 februarie, apărea in visele băieţilor şi ii invăţa tainele iubirii. După sute de ani in care Dragobete i-ar fi invăţat pe oameni să iubească, el a murit şi a fost transformat într-o plantă numită “Năvalnic”, care apare primăvara devreme în poieni.
Sursa
Legenda Dragobetelui: Fetele si băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să tină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi
Povestea Dragobetelui sau legenda lui Dragobete: O legendă spune ca Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. Acesta mai era numit Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.
Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. Un fel de Zburator metamorfozat apoi de Maica Domnului intr-o floare.
La daci, era zeul ce oficia la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In mitologia greaca, pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, „pasare” in greceste insemnand „mesaj al cerului”, iar in timp aceasta traditie s-a raspandit si la oameni.
In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului 20, el era sarbatorit la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie, potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile si mituri”.
De Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se „logodesc” in acesta zi.
Dragobetele este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii.
Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se întâlneau sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramine indragostiti pe parcursul intregului an.
Daca vreamea era favorabila, ei se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocelul si brindusa. Din zapada netopita fetele isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori din timpul anului.
Desi localnicii sunt de parere ca Dragobetele oficia din ceruri casatoriile intre nevorbitoare, cu timpul legenda a luat o alta intorsatura, Dragobetele semnificand venirea primaverii si trezirea naturii la viata.
Legenda Dragobetelui spune ca toti aceia care au participat la petreceri in aceasta zi erau feriti de boli, fiind foarte sanatosi. Credintele populare sunt de parere ca de Dragobete gospodarii primeau binecuvantarea cereasca a Zeului Iubirii, oferindu-le bunastare si belsug in case si gospodarii.
Legenda Dragobetelui mai spune ca apa de pe fragi avea proprietati magice. Aceasta trebuia stransa si folosita de catre fetele nemaritate, facandu-le mai frumoase ca niciodata, atragand privirile baietilor.
sursa
Legenda spune că Dragobete a fost fiul babei Dochia, o tânără deosebit de frumoasă. Aceasta ar fi adormit într-o poiană, iar Duhul Muntelui s-ar fi transformat în ceaţă şi ar fi lăsat-o insărcinată. Dupa 9 luni de zile, s-ar fi născut Dragobete. La naştere, a avut 4 ursite:
-Primăvara care i-a dăruit iubirea, prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe,
-Vara care i-a dăruit dulceaţa fructelor şi căldura dragostei
-Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i inveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare,
-Iarna i-a dat o imbrăcaminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete a ajuns să fie îndrăgit şi iubit atât de femei, cât şi de bărbaţi. Se pare că, toate darurile l-au ajutat să seducă toate tinerele care îi ieşeau în cale, motiv pentru care a devenit simbolul dragostei. Totuşi, într-o zi, când deja era tânar fecior, a întâlnit un înţelept care l-a dus în munte şi l-a învaţat totul despre plante şi animale. In plus, in noaptea de 23 spre 24 februarie, apărea in visele băieţilor şi ii invăţa tainele iubirii. După sute de ani in care Dragobete i-ar fi invăţat pe oameni să iubească, el a murit şi a fost transformat într-o plantă numită “Năvalnic”, care apare primăvara devreme în poieni.
Sursa
Legenda Dragobetelui: Fetele si băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să tină tot anul, precum a păsărilor ce se „logodesc” în acestă zi
Povestea Dragobetelui sau legenda lui Dragobete: O legendă spune ca Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. Acesta mai era numit Cap de Primavara sau Cap de Vara si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.
Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si piarda mintile. Un fel de Zburator metamorfozat apoi de Maica Domnului intr-o floare.
La daci, era zeul ce oficia la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In mitologia greaca, pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, „pasare” in greceste insemnand „mesaj al cerului”, iar in timp aceasta traditie s-a raspandit si la oameni.
In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului 20, el era sarbatorit la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie, potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului „Zile si mituri”.
De Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se „logodesc” in acesta zi.
Dragobetele este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri (fara indecentele evenimentelor similare din zilele noastre), iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii.
Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se întâlneau sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramine indragostiti pe parcursul intregului an.
Daca vreamea era favorabila, ei se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii: ghiocelul si brindusa. Din zapada netopita fetele isi faceau rezerve de apa, cu care se spalau la anumite sarbatori din timpul anului.
Desi localnicii sunt de parere ca Dragobetele oficia din ceruri casatoriile intre nevorbitoare, cu timpul legenda a luat o alta intorsatura, Dragobetele semnificand venirea primaverii si trezirea naturii la viata.
Legenda Dragobetelui spune ca toti aceia care au participat la petreceri in aceasta zi erau feriti de boli, fiind foarte sanatosi. Credintele populare sunt de parere ca de Dragobete gospodarii primeau binecuvantarea cereasca a Zeului Iubirii, oferindu-le bunastare si belsug in case si gospodarii.
Legenda Dragobetelui mai spune ca apa de pe fragi avea proprietati magice. Aceasta trebuia stransa si folosita de catre fetele nemaritate, facandu-le mai frumoase ca niciodata, atragand privirile baietilor.
sursa
