Nu mai vreau la gradi, vreau la mami!

Se intampla uneori, ca un copil care se acomodase bine in colectivitate si care mergea cu drag la gardinita, dintr-o data sa refuze sa mai mearga sau sa inceapa sa planga atunci cand ajunge in usa gradinitei si sa ceara sa se intoarca acasa. De celel mai multe ori acest comportament este declansat de o intamplare din gradinita, o intamplare pe care pe el l-a pus in dificultate, ceva ce nu i-a placut sau un conflict cu un alt copil ori chiar cu doamna. Copilul pur si simplu a trecut printr-o trauma majora pt el( desi in realitate poate ca nu e chiar asa), trauma pe care el acum o asociaza cu gradinita.
Uneori poate e dificil de aflat ce eveniment au declansat acele refuzuri de a mai merge la gradinita altadata atat de indragita, sau chiar daca se descopera factorul declansator e dificil sa-i explici unui copil de 3-6 ani ca a fost o intamplare care nu se va mai repeta.
Si totusi, ce poti face tu ca parinte in aceasta situatie? Cum il convingi sa mearga iar cu drag la gradinita, mai ales in conditiile in care nu ai cu cine sa-l lasi acasa?

Mai intai trebuie sa afli cauza, faptul care il face sa respinga ideea de a merge la gradinita.Daca nu stii cu adevarat ce s-a intamplat, nu ai cum reactiona normal.
Cu mult tact si rabdare, vei reusi!Dar va spun ca nu din prima, eu am vrut sa il dau la 4 ani la gradinita,nu i-au placut colegii/erau mari , de 6 ani,si nu a vrut sa mearga, asa ca am amanat pe la 5 ani.
Mi-a plant tot drumul spre casa ca el acolo nu mai merge, era si mic fata de ceilalti, diferenta de 2 ani se cunoastea perfect, plus ca era un baietel care mereu radea de el ca poarta ochelari, asta a fost de fapt marele motiv.
Si copiii sa stiti, reactioneaza diferit de noi, oamenii maturi!
Acum, dupa 16 de atunci s-au reintalnit, acel baiat nu a terminat nici macar profesionala, nu i-a placut sa invete, doar sa rada de altii...si cand l-a revazut al meu si-a adus amainte cum plangea in ziua aceea..
Si acum poarta ochelari, nu pentru vedere, ci corectare a strabismului,nu il are pronuntat, dar nu se poate opera, existand riscul de vedere dubla, asa ca prefera ochelarii

Eu stiu cauza: si-a luat pur si simplu bataie de la o colega intr-o zi ( i-a tinut mana pe gura si a tras-o de par). Din ziua urmatoare n-a mai vrut sa mearga la gradi decat cu mami. Adica merge, intra in gradinita fara problema si cand e sa plec incepe sa planga ca vrea cu mami. Intr-o zi am trecut de usa gradinitei si am urcat spre apartament ca a zis ca nu vrea la gradi ( gradinita noastra e la parterul blocului). La etajul unu s-a razgandit si m-a intors ca ea merge la gradi, dar cand am deschis usa a inceput iar sa planga. Educatoarea imi spune ca se linisteste repede dupa ce o las acolo, dar efectiv o las plangand. Azi am trecut pe langa usa in mijlocul zilei si am auzit-o pe doamna cantand, iar pe fii-mea strigand bucuroasa "ura". Deci totusi acolo se distreaza, doar momentul in care plec eu s-o las acolo e cu "scandal"

Unii copii percep lasatul la gradinita ca un soi de "abandon". Tine mult de explicatia care o primesc ca "motiv" pentru care sunt lasati la gradinita. Poate cumva a auzit pe la gradinita sau la alti adulti expresia "nu am ce face cu copilul".
Eu le explic in primele zile la gradinita ca sunt lasati sa se joace cu alti copii cand mamele au treaba, ca sa nu stea mamele cu grija ca se lovesc daca stau singuri si nesupravegheati. Si le-am recomandat mamicilor cu copii care plang sa le "ceara ca ajutor la treaba" statul la gradinita. Le da sentimentul ca sunt importanti si chiar conteaza "ajutorul" lor.

Din pacate Diana a inteles foarte bine ca eu stau acasa. Si cum dupa revelion am inceput sa petrec mai mult timp cu ea facand diverse lucruri, probabil a inceput sa aprecieze mai mult compania mamei. In plus, la rugamintea educatoarei mergeam mai devreme de incheierea programului sa o ajut sa imbrace copiii de placere, acum cand e frig si au haine multe. Domnisoara mea s-a invatat astfel ca eu intru in gradinita si probabil vede in mine un fel de protector fata de ceilalti. De saptamana trecuta i-am zis doamnei sa cheme alta mamica, ca eu nu mai merg banuind ca si intrarea mea in gradinita sta la baza refuzului fetei de a mai ramane singura acolo.
Ma gandesc sa nu o mai duc cateva zile sa vada cum e sa stea acasa cand Cristina e la scoala. Poate dorul de copii si de joaca o s-o faca sa uite ca sta fara mine in gradinita.

Tot ce se poate! Va trebui treptat sa inteleaga ca acolo se joaca, se distreaza cu copii de varsta ei, ca acasa nu are cu cine..ca o iubesti, dar acolo e locul ei, ca are un anume program de respectat, e inca mica, cu timpul va intelege

Azi, desi nu aveam de gand s-o duc, cand s-a trezit am intrebat-o totusi daca vrea sa mearga la gradinita si mi-a spus foarte raspicat "Nu!. Acata a mami!". Nici maine n-o s-o duc.

Foarte categorica, va trebui sa o pacalesti ca mami merge la servici..

Am incercat, dar e prea desteapta pt asta. I-am zis si ca ma duc la doctor si in secunda doi mi-a declarat c-o doare piciorul si ca s-o duc pe ea la doctor.