A da sau nu o floare invatatoarei?

A da sau a nu da o floare – aceasta-i întrebarea.

„Florile lasă puțin din parfumul lor în mâna care le dăruiește.” versus „Florile sunt mită – nu au ce căuta în școli.”

Spre binele nostru, al tuturor, măsurile de austeritate vor continua și în curând vor fi interzise în școală nu doar florile, ci și poeziile eminesciene pe motiv că abundă în flori albastre, flori de tei și nuferi galbeni. „Florile de mucigai” argheziene vor fi scoase din programa școlară, iar lecturile suplimentare sub nici o formă nu vor include „Laleaua neagră”, „Dama cu camelii”, „Numele trandafirului”, „Privighetoarea și trandafirul” etc.
De asemenea, vor fi înlăturate toate competențele și obiectivele care vizează formarea elevului ca personalitate activă și creatoare, capabilă să înţeleagă lumea, să comunice, să interacţioneze cu semenii și să fie sensibilă la frumosul din natură şi la cel creat de om.
Pentru a nu le da elevilor idei, la matematică vor fi evitate problemele de tipul: „Calculați traiectoria unei albine într-o grădină cu flori...” sau, mai grav: „Un elev s-a gândit la un număr de ghiocei pe care să-l ofere învățătoarei sale de 8 Martie, l-a înmulţit cu 5, la rezultat a adunat 8, suma a împărţit-o la 3, iar din cât a scăzut 10, obţinând 1. Aflaţi numărul de ghiocei la care s-a gândit inițial elevul.” Dacă ați aplicat metoda mersului invers și ați obținut 5 ghiocei drept rezultat, ați greșit. Singurul răspuns valabil este: Elevul nu are voie să se gândească să-i ofere ghiocei învățătoarei sale.
La istorie nu se va menționa nici măcar un cuvânt despre Războiul celor două roze; iar la geografie și biologie se va sări peste capitolele și subcapitolele referitoare la floră.
Din manualul de muzică vor fi rupte paginile care conțin cântecele: „Înfloresc grădinile” și „Vine, vine primăvara”, iar la abilități practice se vor confecționa roboți în loc de mărțișoare și se vor coase zerouri pe etamină, în loc de clasicile flori stilizate. După acest model, vor fi reorganizate programele școlare la toate disciplinele.
Străbunica m-a învățat secretul florilor de grădină, dar cea care mi-a explicat regulile dăruirii și primirii lor a fost învățătoarea: „Florile se oferă în număr impar, cu capetele în sus și cozile în jos, zâmbind, privind persoana în ochi, în timp ce îi spui o scurtă urare/felicitare”. Urmăream cu emoție evoluția florilor din grădină pentru că voiam ca floarea oferită de mine să „vorbească” cel mai frumos. Pentru un moment, timpul stătea în loc. Erai în fața clasei, învățătoarea îți zâmbea, te uitai fix în lumina ochilor ei, zâmbeai, bâiguiai un „Vă doresc o primăvară frumoasă!” sau un enunț incoerent de tipul: „Cu ocazia venirii primăverii vă ofer aceste flori.” și întindeai tremurând un buchet de ghiocei plăpânzi, o zambilă înmiresmată sau trei narcise galbene sau albe, după care ți se împleticeau picioarele până la bancă.
Peste ani, ca dascăl, am primit tot flori de grădină, de pădure sau crenguțe de trandafiri de dulceață din curtea școlii. Le-am spus aceleași reguli: „florile se oferă în număr impar, cu capetele în sus și cozile în jos...”, am zâmbit și m-am bucurat văzând tremurul mâinilor care întindeau trei ghiocei sau cinci viorele legate cu ață de papiotă.
Anul acesta, însă e diferit. Trebuie să le explic „alor mei” că, regula de bună purtare: „Florile nu se refuză în nici o situație.” și-a atins data de expirare și pot să o taie cu o linie neagră și groasă din cartea „Codul bunelor maniere”. Așa că, primăvara asta, ghioceii și viorelele nu vor mai tremura în mâinile unor copii.
„Evoluție!”
Se spune că obiceiul de a dărui flori datează din vremuri preistorice, când lumea credea în puterea lor vindecătoare, iar oferirea lor însemna prețuirea vieții. Înaintând pe axa timpului, găsim și alte astfel de dovezi de prețuire în hieroglifele egiptene, scrierile chinezești, precum și în mitologia greacă și romană unde florile erau cel mai adesea reprezentări ale unor zeițe. De asemenea, civilizațiile antice credeau că sentimentele pot fi exprimate cel mai bine dăruind flori, care aveau puterea de a capta în receptaculul lor simțirile oamenilor. În Evul Mediu, care nu a fost numai și numai întunecat, femeile erau adesea asociate cu florile datorită unor atribute comune ca: puritatea, gingășia și frumusețea. Acest fapt este susținut și de multitudinea femeilor care au primit nume de flori, în epocă: Violet, Margaret, Jasmine, Lily, Marigold, Blossom, Rosa, Rosalie, Gladys etc. Demn de menționat este și numele personajului feminin din Parsifal: Blanche Fleur – Floare Albă. În perioada victoriană, fiecare floare purta o anumită semnificație aleasă în funcție de culoare, mărime, condiție, felul în care era oferită etc. Spre exemplu, dacă o floare care semnifica prețuire și apropiere era oferită cu bobocii în jos și tulpinile în sus, ea transmitea exact opusul, adică dispreț și respingere.
Astăzi nu mai credem că florile au origine divină, ne punem nădejdea nu în plante, ci în antibioticele de sinteză și ne gândim din ce în ce mai rar la semnificații. Omul preistoric avea un întreg ritual al oferirii florilor, iar omul modern are, mai nou, un întreg protocol al interzicerii acestora pentru că sunt folosite ca „mită”. Prin urmare, rog orice mamă, bunică, învățătoare, prietenă, iubită, soție care a primit vreodată o astfel de „mită” să se autodenunțe. De asemenea, dacă știți pe cineva care oferă sau primește flori, denunțați-l! Sunt sigură că dacă, pe lângă flori, mai eliminăm și zâmbetele, îmbrățișările, cuvintele ca „mulțumesc!”, „te rog frumos!” și „bună ziua!” toate problemele cu care se confruntă țara noastră vor dispărea. Nu înțeleg de ce nu promovăm și peste hotare această „minunată” strategie, cu sloganul: “No more flowers. Nevermore.”
P.S. Știți cumva dacă au fost interzise și florile gif, cele care se mișcă și au o tonă de sclipici și „bun gust”? Aș vrea să le trimit persoanelor care au interzis ghioceii.