Acasa
Oxalis
Origini: America de Sud, Africa de Sud si Asia.
Gabarit: Cele mai multe dintre specii nu depasesc 30 cm de inaltime. Planta are o tendinta evidenta de a invada f. repede locul in care este plantata.
Lumina si temperatura:
Instalati-o la lumina directa. Tolereaza un pic de umbra, dar abundenta florilor este data de lumina. Vara, temperaturile obisnuite din apartament, ii convin, chiar daca oxalisul are o preferinta pentru racoare, preferind temperaturi medii de 18° C.
Flori:
In general, florile apar din mai pina in iulie, cu conditia ca planta sa beneficieze de citeva ore de soare pe zi. Florile au 5 petale, se deschid ziua si se inchid seara. Florile pot fi solitare sau, cel mai adesea, grupate in inflorescente. In functie de specie, florile sunt numeroase si au diverse culori: roz, violet cu vene bleu, rosu inchis cu mijloc galben, roz-lila, albe, rosii, etc.
Pe masura ce florile se trec, rupeti-le.
Frunze:
Frunzele sunt trifoliate (compuse din 3 foliole, dar exista si specii decorative care au 4 foliole), asemanatoare cu cele de trifoi, dar se disting prin faptul ca foliolii formeaza o inima atunci cind foliolele se string, adesea seara sau in absenta soarelului. Frunzele au particularitatea de a se muta dupa lumina si se pot inchide de-a lungul nervurii centrale. Frunzele se faneaza toamna si planta intra in repaos pina primavara.
Fructe: capsule care se crapa longitudinal la maturitate.
Solul:
Folositi un amestec usor, compus din turba, pamint pentru flori de interior si nisip. Nu lasati apa in farfuria ghiveciului, deoarece tuberculii pot putrezi.
Plantele tinere se vor transplanta in februarie, imediat dupa ce au iesit din hibernare.
Plantele adulte nu se vor transplanta decit la 3 sau 4 ani.
In general, oxalisul este cultivat in ghivece suspendate. In acest mod, frunzele si florile sunt mai bine puse in valoare. Ghivecele poti fi scoase vara pe o terasa sau un balcon.
Udarea:
Vara udati-o generos, in asa fel incit pamintul sa fie umed in permanenta.
Ingrasaminte:
Folositi ingrasamint obisnuit pentru plante de interior o data pe saptamina, de primavara pina toamna.
Inmultire:
Oxalisul se inmulteste f. usor prin despartirea tuberculilor, in momentul transplantarii. Replantati citiva tuberculi intr-un amestec de turba, pamint de flori de interior si nisip.
Se mai poate inmulti prin seminte: semanarea se face primavara, semintele germinind f. usor la temperaturi de 16°C.
Conditii de iernare:
Toamna, taiati tijele cu frunze si flori de la baza si bagati planta in repaos, fara sa o udati. Tuberculii se pot conserva in ghiveciul lor, la intuneric.
Incepind cu luna februarie, scoateti ghiveciul la lumina din nou.
E de preferat ca temperaturile sa fie cuprinse intre 6°-12°C. (de ex.o pivnita)
Greseli de cultivare:
Singurele riscuri care privesc aceasta planta sunt sa o lasati sa se usuce vara sau sa ii putrezeasca tuberculii iarna.
Daunatori:
Paduchii rosii sau musculite albe
Toxicitate: usor toxica, desi tijele au un gust acrisor agreabil (contin acid oxalic).
Specii si varietati:
In jur de 800 de specii.
Oxalis adenophyilla- frunze albastre verzui, avind intre 9-20 de lobi, cu extremitatile usor incizate. Florile sunt f. numeroase, cu un diametru de 2-3cm, violete cu vene bleu.
Oxalis deppei- frunze cu 4 foliole verzi si cu o dunga transversala maro inchis. Florile sunt rosu inchis cu mijloc galben. Varietatea Oxalis deppei Iron Cross este cea mai cultivata, florile ei sunt rosii.
Oxalis hirta- este uneori cultivata in interior. Tijele sunt curgatoare si este f. convenabila pentru ghivece suspendate. Florile sunt roz sau violete, cu mijloc galben
Oxalis lasiandra- frunze verde aprins, florile roz-lila.
Oxalis triangularis- frunze cu 4 foliole purpurii, de forma triunghiulara, florile sunt de culoare roz.
P.S. si plantuta noastra (oxalis rubra)
Origini: America de Sud, Africa de Sud si Asia.
Gabarit: Cele mai multe dintre specii nu depasesc 30 cm de inaltime. Planta are o tendinta evidenta de a invada f. repede locul in care este plantata.
Lumina si temperatura:
Instalati-o la lumina directa. Tolereaza un pic de umbra, dar abundenta florilor este data de lumina. Vara, temperaturile obisnuite din apartament, ii convin, chiar daca oxalisul are o preferinta pentru racoare, preferind temperaturi medii de 18° C.
Flori:
In general, florile apar din mai pina in iulie, cu conditia ca planta sa beneficieze de citeva ore de soare pe zi. Florile au 5 petale, se deschid ziua si se inchid seara. Florile pot fi solitare sau, cel mai adesea, grupate in inflorescente. In functie de specie, florile sunt numeroase si au diverse culori: roz, violet cu vene bleu, rosu inchis cu mijloc galben, roz-lila, albe, rosii, etc.
Pe masura ce florile se trec, rupeti-le.
Frunze:
Frunzele sunt trifoliate (compuse din 3 foliole, dar exista si specii decorative care au 4 foliole), asemanatoare cu cele de trifoi, dar se disting prin faptul ca foliolii formeaza o inima atunci cind foliolele se string, adesea seara sau in absenta soarelului. Frunzele au particularitatea de a se muta dupa lumina si se pot inchide de-a lungul nervurii centrale. Frunzele se faneaza toamna si planta intra in repaos pina primavara.
Fructe: capsule care se crapa longitudinal la maturitate.
Solul:
Folositi un amestec usor, compus din turba, pamint pentru flori de interior si nisip. Nu lasati apa in farfuria ghiveciului, deoarece tuberculii pot putrezi.
Plantele tinere se vor transplanta in februarie, imediat dupa ce au iesit din hibernare.
Plantele adulte nu se vor transplanta decit la 3 sau 4 ani.
In general, oxalisul este cultivat in ghivece suspendate. In acest mod, frunzele si florile sunt mai bine puse in valoare. Ghivecele poti fi scoase vara pe o terasa sau un balcon.
Udarea:
Vara udati-o generos, in asa fel incit pamintul sa fie umed in permanenta.
Ingrasaminte:
Folositi ingrasamint obisnuit pentru plante de interior o data pe saptamina, de primavara pina toamna.
Inmultire:
Oxalisul se inmulteste f. usor prin despartirea tuberculilor, in momentul transplantarii. Replantati citiva tuberculi intr-un amestec de turba, pamint de flori de interior si nisip.
Se mai poate inmulti prin seminte: semanarea se face primavara, semintele germinind f. usor la temperaturi de 16°C.
Conditii de iernare:
Toamna, taiati tijele cu frunze si flori de la baza si bagati planta in repaos, fara sa o udati. Tuberculii se pot conserva in ghiveciul lor, la intuneric.
Incepind cu luna februarie, scoateti ghiveciul la lumina din nou.
E de preferat ca temperaturile sa fie cuprinse intre 6°-12°C. (de ex.o pivnita)
Greseli de cultivare:
Singurele riscuri care privesc aceasta planta sunt sa o lasati sa se usuce vara sau sa ii putrezeasca tuberculii iarna.
Daunatori:
Paduchii rosii sau musculite albe
Toxicitate: usor toxica, desi tijele au un gust acrisor agreabil (contin acid oxalic).
Specii si varietati:
In jur de 800 de specii.
Oxalis adenophyilla- frunze albastre verzui, avind intre 9-20 de lobi, cu extremitatile usor incizate. Florile sunt f. numeroase, cu un diametru de 2-3cm, violete cu vene bleu.
Oxalis deppei- frunze cu 4 foliole verzi si cu o dunga transversala maro inchis. Florile sunt rosu inchis cu mijloc galben. Varietatea Oxalis deppei Iron Cross este cea mai cultivata, florile ei sunt rosii.
Oxalis hirta- este uneori cultivata in interior. Tijele sunt curgatoare si este f. convenabila pentru ghivece suspendate. Florile sunt roz sau violete, cu mijloc galben
Oxalis lasiandra- frunze verde aprins, florile roz-lila.
Oxalis triangularis- frunze cu 4 foliole purpurii, de forma triunghiulara, florile sunt de culoare roz.
P.S. si plantuta noastra (oxalis rubra)
