Acasa
Oameni frumosi - Marioara
Asa cum am spus aici, numele nu e cel real. Chiar daca mi-ar place sa citeasca aceste randuri si sa se recunoasca nu i-am cerut voie doamnei sa scriu despre dumneaiei asa ca am schimbat numele. E o doamna pe care am cunoscut-o la piata, in hala de lactate. E o femei apriga, cum se spune pe la noi. Adica hotarata, luptatoare si de neclintit atunci cand stie ca are dreptate. O foarte buna prietena dar si un dusman de temut. E singura, barbatul s-a dus sa aiba grija de ea din ceruri. Are fata un pic mai mica decat mine si baiatul mult mai mic. In schimb nepoata cea mai mare, are in jur de 13 ani, o ajuta in vacante si in week-end. I-am ascultat povestile de viata, unele frumoase, altele triste dar care au intarit-o si au facut-o femeia de nadejde care e acum, femeia cu o capacitate infinita de a ierta si de a iubi atat pe cei care merita dar si pe cei care au nevoie de sprijinul ei. E o femeie care are puterea de a vorbi frumos chiar si despre oamenii care au ranit-o.
Zilele astea i-am vizitat gospodaria si am constat cu surprindere ca e mult mai frumoasa si mai bine organizata decat povestea ea. Gospodaria cuprinde 2 vaci cu lapte foarte frumoase, un vitel jucaus, probabil 1-2 purcei (nu i-am vazut dar stiu ca are), gaini si iepuri. Mult pentru o femeie singura pe care o mai si supara un picior si mai nou inima. Stiu ca are ceva teren din care isi intretine gospodaria dar si ceva arendat pentru ca nu il mai poate lucra. Sira de lucerna era impresionanta la inceput de februarie iar cocenii de porumb erau asezati in stoguri circulare inalte si frumos construite.
Munca e multa si mai tot anul: primavara la insamantat, vara la cosit, adunat si stivuit nutretul, toamna la adunat de pe camp si tot timpul anului la ingrijit singura animalele. Iar in ce priveste conservele si ce mai pune o gospodina in camara si in beci, pot oricand invata de la ea...
Iar veniturile....
Despre venituri vroiam sa vorbesc pentru ca aud mereu oameni care se plang ca salariile sunt mici si ca "statul" nu le da mai mult. Venitul principal al doamnei este cel obtinut din vanzarea produselor din gospodarie. Iarna, pentru ca vanzarea e mai buna, merge de 2 ori pe saptamana la piata cu lapte, branza, smantana si oua. Vara in schimb, vanzarea e slaba asa ca merge doar o data pe saptamana. Veniturile din vanzarea purcelului crescut in plus (clar ca unul e pentru gospodarie) si a vitelusilor ingrasati sau nu, sunt directionate de regula pentru intretinerea casei, a adaposturilor pentru animale si a gospodariei in general. Mai e subventia la teren care acopera intr-o oarecare masura lucrarile agricole dar fiind singura are multe sarcini de platit (cositul, caratul, stivuitul). Si asta nu e tot. Doamna merge la piata cu autobuzul in general numai ca de la casa dumneaiei pana la statia de autobuz sunt aproape 2 km. Doi kilometri pe care ii parcurge pe jos indiferent de vreme cu gentile pline cu produse pentru piata. Doi kilometri pe care ii parcurge la intoarcere cu gentile cu ambalajele goale si cele cateva cumparaturi cu cele necesare pentru casa. Si asta de ani de zile, ani in care si-a crescut copiii, ani in care si-a ajutat nepoata cea mare pentru ca mai are 3 nepoti mai mici, prescolari inca.
Si ca tot am vorbit de nepoata, pot sa va spun ca e o fata frumoasa si isteata foc, care locuieste si inavata in oras. Dar ce m-a suprins placut e ca ii place la tara. In cele cateva dati in care am mers impreuna in masina mi-a povestit cu mult drag de animalele din curte bunicii, de treburile care o asteapta in week-end. Stia bine rostul treburilor... Si are doar 13 ani dar viseaza sa revina la tara dupa terminarea studiilor...
Iar pentru cei care se intreaba cam ce vanzare poate face doamna la piata cu produsele obtinute de la cele 2 vaci va pot spune ca daca ar vinde la cel mai bun pret al lor, ar putea iesi un salar minim pe economie. Dar nu intotdeauna isi vinde toate produsele. Si nu intotdeauna obtine pretul care sa acopere munca, furajele si lucrarile agricole. Si mai mult, din venitul obtinit trebuie sa plateasca transportul, taxa la piata, impozitul pe venit si de anul trecut si sanatatea. Astea pe langa taxele pentru obtinerea certificatului de producator. Si ca in orice gospodarie sunt si facturi de platit...
Si totusi viata la tara te invata sa chivernisesti banii astfel incat sa iti ajunga pentru toate.
Asa cum am spus aici, numele nu e cel real. Chiar daca mi-ar place sa citeasca aceste randuri si sa se recunoasca nu i-am cerut voie doamnei sa scriu despre dumneaiei asa ca am schimbat numele. E o doamna pe care am cunoscut-o la piata, in hala de lactate. E o femei apriga, cum se spune pe la noi. Adica hotarata, luptatoare si de neclintit atunci cand stie ca are dreptate. O foarte buna prietena dar si un dusman de temut. E singura, barbatul s-a dus sa aiba grija de ea din ceruri. Are fata un pic mai mica decat mine si baiatul mult mai mic. In schimb nepoata cea mai mare, are in jur de 13 ani, o ajuta in vacante si in week-end. I-am ascultat povestile de viata, unele frumoase, altele triste dar care au intarit-o si au facut-o femeia de nadejde care e acum, femeia cu o capacitate infinita de a ierta si de a iubi atat pe cei care merita dar si pe cei care au nevoie de sprijinul ei. E o femeie care are puterea de a vorbi frumos chiar si despre oamenii care au ranit-o.
Zilele astea i-am vizitat gospodaria si am constat cu surprindere ca e mult mai frumoasa si mai bine organizata decat povestea ea. Gospodaria cuprinde 2 vaci cu lapte foarte frumoase, un vitel jucaus, probabil 1-2 purcei (nu i-am vazut dar stiu ca are), gaini si iepuri. Mult pentru o femeie singura pe care o mai si supara un picior si mai nou inima. Stiu ca are ceva teren din care isi intretine gospodaria dar si ceva arendat pentru ca nu il mai poate lucra. Sira de lucerna era impresionanta la inceput de februarie iar cocenii de porumb erau asezati in stoguri circulare inalte si frumos construite.
Munca e multa si mai tot anul: primavara la insamantat, vara la cosit, adunat si stivuit nutretul, toamna la adunat de pe camp si tot timpul anului la ingrijit singura animalele. Iar in ce priveste conservele si ce mai pune o gospodina in camara si in beci, pot oricand invata de la ea...
Iar veniturile....
Despre venituri vroiam sa vorbesc pentru ca aud mereu oameni care se plang ca salariile sunt mici si ca "statul" nu le da mai mult. Venitul principal al doamnei este cel obtinut din vanzarea produselor din gospodarie. Iarna, pentru ca vanzarea e mai buna, merge de 2 ori pe saptamana la piata cu lapte, branza, smantana si oua. Vara in schimb, vanzarea e slaba asa ca merge doar o data pe saptamana. Veniturile din vanzarea purcelului crescut in plus (clar ca unul e pentru gospodarie) si a vitelusilor ingrasati sau nu, sunt directionate de regula pentru intretinerea casei, a adaposturilor pentru animale si a gospodariei in general. Mai e subventia la teren care acopera intr-o oarecare masura lucrarile agricole dar fiind singura are multe sarcini de platit (cositul, caratul, stivuitul). Si asta nu e tot. Doamna merge la piata cu autobuzul in general numai ca de la casa dumneaiei pana la statia de autobuz sunt aproape 2 km. Doi kilometri pe care ii parcurge pe jos indiferent de vreme cu gentile pline cu produse pentru piata. Doi kilometri pe care ii parcurge la intoarcere cu gentile cu ambalajele goale si cele cateva cumparaturi cu cele necesare pentru casa. Si asta de ani de zile, ani in care si-a crescut copiii, ani in care si-a ajutat nepoata cea mare pentru ca mai are 3 nepoti mai mici, prescolari inca.
Si ca tot am vorbit de nepoata, pot sa va spun ca e o fata frumoasa si isteata foc, care locuieste si inavata in oras. Dar ce m-a suprins placut e ca ii place la tara. In cele cateva dati in care am mers impreuna in masina mi-a povestit cu mult drag de animalele din curte bunicii, de treburile care o asteapta in week-end. Stia bine rostul treburilor... Si are doar 13 ani dar viseaza sa revina la tara dupa terminarea studiilor...
Iar pentru cei care se intreaba cam ce vanzare poate face doamna la piata cu produsele obtinute de la cele 2 vaci va pot spune ca daca ar vinde la cel mai bun pret al lor, ar putea iesi un salar minim pe economie. Dar nu intotdeauna isi vinde toate produsele. Si nu intotdeauna obtine pretul care sa acopere munca, furajele si lucrarile agricole. Si mai mult, din venitul obtinit trebuie sa plateasca transportul, taxa la piata, impozitul pe venit si de anul trecut si sanatatea. Astea pe langa taxele pentru obtinerea certificatului de producator. Si ca in orice gospodarie sunt si facturi de platit...
Si totusi viata la tara te invata sa chivernisesti banii astfel incat sa iti ajunga pentru toate.
