Oameni frumosi - Oana

Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit, completat de bucuria din ochii ei.

Bravo Oana!
Multumesc, Corina ca ai impartasit cu noi aceasta "poveste" minunata...

De admirat!
Câți din tinerii de azi mai sunt în stare să muncească așa?

La 22 de ani cu 3 copii, multi si-ar face pareri gresite despre ce poate si cat poate. Si uite ca totusi se poate, cu munca multa si voita se poate si asa si se poate sa fie chiar bine.

iti dai seama ce comentarii aiurea sunt la dresa ei?
si totusi au curajul sa isi mai doreasca un copil...
Cateva amanunte nu le-am povestit pentru ca am vrut sa pun accent pe realizari. Dar tocmai realizarile par mai importante stiind de unde au plecat.
S-a casatorit la 17 ani, si-a cunoscut sotul cand, din cauza unui scandal "casnic", a fost nevoita sa plece de acasa impreuna cu mama ei (despre mama ei o sa fie postarea viitoare). Nu aveau unde sa se duca asa ca au sunat-o pe Marioara din povestea precedenta (se cunosteau din piata si stiau ca e singura) si o vara intreaga au locuit la ea. In acea vara, Oana s-a indragostit de baiatul Marioarei, mai mare cu 8 ani decat ea, si au hotarat sa "faca casa". Situatia nu i-a placut fetei Marioarei asa ca atunci cand mama Oanei s-a intors acasa, cei doi, casatoriti civil deja, au luat-o pe drumul lor. Au primit de la Marioara o junica, un vitel si un purcel. Cu banii de pe vitel si-au construit prima camera din casa lor. Terenul l-au primit de la parintii ei. Iar purcelul l-au taiat la primul lor craciun impreuna...
Singurul ei regret e ca nu intrat in biserica cu o rochie de mireasa alba...

In cazul acesta, necazul "scandalului casnic" de la care s-a pornit a dus la o poveste cu final fericit. Ma bucur pentru oana si mi-as dori ca toti in situatia ei sa aiba macar un dram de noroc cum a avut si ea ca sa poata porni in viata, chir daca era la o varsta cum puneai si tu alti copii se vaita ca nu primesc bani de la parinti pentru diverse. felicitari Oanei ca a stiut sa valorifice acel dram de noroc de care spuneam si ca nu s-a lasat prada deznadejdii sau sa stea sa astepte mereu sa primeasca.gaseasca norocul in cale.

Mi.a placut povestea de viata. Si Eu cred CA se pot face multe prin munca si rabdare. Sunt case nelocuite, pamint bun ce asteapta sa fie muncit.....parerea mea este CA fiecare on trebuie sa stie de toate sa faca...de LA sapa LA....tableta. Vointa sa fie.

Asa cred si eu Vali, ca nu se stie ce iti rezerva viata...