Ce facem cadou copiilor?

De cand cu intrarea in colectivitate ( a se citi inceperea gradinitei la grupa mica) si aparitia aniversarilor intre colegi, m-am tot lovit de problema alegerii unui cadou adecvat pentru un copil sau altul. Daca la inceput, cand erau mici era usor sa aleg o jucarie sau un joc aducativ care sa satisfaca atat bucuria aniversatului cat si parintele acestuia, acum cand copii sunt mai mari, au inceput scoala este destul de dificil de ales ceva.
Eu in anturajul meu m-am tot lovit de zicala" copilul se bucura de jucarii, parintii de haine" si recunosc ca fetele mele au primit foarte des haine, nu doar jucarii.
Acum ca cea mare e la scoala, deja replica se schimba, ca e mare si ca are jucarii destule si cat timp o sa-i mai iau jucarii?

Personal nu am fost niciodata de acord cu aceste "zicale". Si daca am cumparat haine drept cadou unui copil, am facut-o pt ca asa era "moda", dar intotdeauna am pus langa acestea si o jucarie sau un joc. Eu merg pe principiul ca parintii mai degraba dau banii pe haine sa-si imbrace copii, decat sa le cumpere din aceeasi bani jucarii. Iar copilul se bucura oricum mai mult de jucarii decat de haine, iar daca el e aniversatul atunci trebuie sa incerc sa-i ofer un cadou care sa-i placa lui.

Prin urmare, va intreb voi ce credeti ca mai potrivit sa dai cadou unui copil in general, si mai precis unui copil de scoala? O jucarie, un joc sau haine?

Parerea mea e ca la aniversarea unui copil nu pot sa te duci fara o jucarie sau un joc. Nu stiu pana la ce varsta se procedeaza asa, ai mei au 6 si 7 ani, si da, o jucarie ii bucura cel mai mult. Ce e drept, pe mine ca parinte uneori ma apuca disperarea cand vad ca abia mai au loc prin camera de jucarii, dar pentru ei bucuria cea mai mare e la jucarii, nu la imbracaminte.

Asa se intampla si cu fata mea cea mare (7 ani). Se bucura de jucarii, iar daca e vorba de imbracaminte ... face o fata lunga si cand o pun sa le probeze, ca dupa aia ma intreaba lumea daca i se potriveste bluza/rochita pe care i-au luat-o. Si nu mai spun cate telefoane primesc inainte de petrecere sa le spun ce masuri poarta la haine, desi an de an le-am spus ca nici eu nu-i cumpar haine fara s-o probez.
Pe de alta parte ma gandesc ca acum, dupa clasa I un cadou frumos l-ar putea repezenta si o carte cu scris mare si cu poze in care copilul sa exerseze cititul, eventual langa un puzzle de cel putin 100 de piese. Si mi se pare mult mai OK decat ceva de imbracat.

Si o alta chestie care ma enerveaza la cadourile astea: dulciurile de tot felul sau fructele in cadou. Ma enerveaza cand din punga de cadou scot dulciuri, pt ca eu oricum am intotdeauna ceva dulce in casa, si oricum eu trebuie sa le selectez cu atentie dulciurile pt ca nu au voi sa manance orice ( fiica mea cea mare e alergica la miere si sunt multe dulciuri care contin asa ceva). Pe acelasi principiu, ca parintii lor decid ce au voie si ce nu, eu nu cumpar dulciuri copiilr la zile de nastere. Singura data cand iau ceva dulce copiilor e ca o atentie( un ou de ciocolata, niste napolitate, etc..) si numai atunci cand mergem pur si simplu intr-o vizita oarecare intr-o casa unde sunt si copii.

Mihaela, acum e mult mai greu sa alegi un cadou pentru copii,daca atunci cand eram copii ne bucuram de orice jucarie si dulciuri, acum altfel stau treburile, majoritatea copiilor se joaca de mici la calculator, au pierdut legatura cu jocurile ,, reale"puzzle, remy, domnino, sah si altele,de carti nici nu mai spun, rara avis daca ii mai vezi citind!
Pana la 7 ani merge sa oferi jucarii si o ciocolata cadou, apoi lucrurile se schimba, si culmea, si in functie de starea financiara a parintilor copilului respectiv, am vazut cazuri de copii cu parinti saradci, deci acolo mergeau perfect si hainele, si o jucarie, dar ce te faci cand parintii stau bine financiar?Copilul e invatat de mic sa aiba totul, si ajunge sa strambe la propriu din nas daca nu ii nimeresti cadoul potrivit: sa zicem un CD cu un nou joc pe calculator aparut recent...

Stii ce e mai dificil : atunci cand parintii au o situatie financiara mult mai buna ca a ta si la randul lor iti fac tie ( copilului tau) cadouri destul de scumpe. Automat trebuie sa iei si tu ceva cam de aceeasi valoare nu?

Da stiu, sunt patita!Si uneori ajungi sa te simti rusinat:oare le-o placea?Nici nu te mai gandesti daca ii va placea copilului care nici nu se gandeste la concurenta, ci doar la placerea lui

A, da bine-anteles ca aici apare prima dificultate : sa placa parintilor si sa vada parintii ca a fost scump, desi copilul poate ar fi fost mai incantat de ceva ieftin.