Oare ne grabim copii sa creasca mari?

Plecand tot de la dilema cadourilor pt scolari, si de la faptul ca mi se tot spune ca Cristina e mare si nu mai e cazul sa se uite la desene, sa se joace toata ziua si ca nu se cade sa mai iau sau sa primeasca jucarii ca e mare acum, am ajuns sa ma intreb daca nu cumva noi, parintii acestei generatii, nu cumva cerem prea mult de la copii nostrii si vrem sa-i facem mari si responsabili prea repede? Eu pe Cristina o vad tot copil, preocuparile ei principale fiind desenele si jucariile. Nu scoala, nu inca, desi e constiincioasa si isi face temele mereu la timp. Dar daca e sa aleaga cel mai des alege sa se joace, decat sa lucreze ceva suplimentar. Si recunosc ca nici eu nu o fortez, o las inca sa "zburde" daca si-a facut lectiile pt scoala in ideea ca momentan e tot copil si va avea detul timp sa "fie mare".
Am vazut insa destule cazuri cand, copii erau invatati lucruri mult peste varsta lor ( cel putin eu asa consider). N-am inteles niciodata de ce mandria asta ca la 2-3 ani copilul sa stie sa scrie alfabetul, la 5 ani sa citeasca cursiv chiar sau sa faca socoteli cu trecere peste unitate( mai ales ca astea se invata acum abia la clasa II-a).
Nu le cerem oare prea mult sa invete aceste lucruri inainte de a le fi predate in gradinita sau in scoala? Nu-i fortam sa-si asume o responsabilitate prea mare cand ii dam la scoala si-i punem sa renunte la jucarii ca acum au de invatat?

Eu zic ca da! ii maturizam pre de timpuriu-cazul copilului fratelui meu, la 3 ani stia toate marcile de masini existente, eu nici acum nu le stiu,stia sa numere, adune,ma rog, capitale,iar acum, in clasa a VII,deja au aparut pretentii si mai mari de la parinti:ca poate dar nu vrea,,eu zic ca deja e plictisit daca a luat-o asa de timpuriu fara sa ii placa..
In cazul baiatului meu: stia sa citeasca bine de la 5 ani, nu cursiv, abia la 6 si jumate stia cursiv, nu l-am fortat, el a creut sa invete, ii trebuia la calculator..in rest, l-am lasat in ritm normal, si nu-mi pare rau!
E student asa cum stiti, in anul doi la Ingineria Sistemelor-Calculatoare..deci se poate si fara a le cere imposibilul, sa aiba o copilarie!
A facut parte dintr-o formatie de muzica, canta la chitara,asta e o pasiune care l-a urmarit mereu, si acum, canta la chitara cu prietena si colegii de camera..

Exact asta ziceam si eu ca se intampla: invata ei ce invata, la inceput curiosi, dar apoi intervine plictiseala sau ceva ceva de genul si isi pierd interesul, mai ales cand in clasa stiu deja lectia predata.

Eu pe Cristina n-am invatat-o literele inainte, decat la grupa pregatitoare ca asa cerea programa, sa le recunoasca pe cele mari de tipar. Dar ca sa le lege sa citeasca nu. Acum nu e cea mai buna in clasa la citit, trebuie sa munceasca destul de mult la acest capitol, dar nici nu e la coada clasei pt ca nu le-a facut mai mult inainte. Colegul ei de banca insa stie sa citeasca cursiv si din cauza asta de multe ori e neatent, spune mereu ca el nu face ca stie acel lucru si neavand ocupatie, deranjeaza ora. Si tocmai din delasarea asta ca el stie, desi e competitiv si s-a invatat sa termine primul, din dorinta de a fi mereu primul neobisnuit sa fie foarte atent mereu la tabla, saptamana trecuta tocmai ce a luat un B. Nu pentru ca n-ar fi stiut, dar n-a vazut pe tabla ca mai trebuie un exercitiu facut.